Una din pretențiile femeilor...

Salutări. Am promis că mai scriu, că mai dau la vizualizare ce mai adun, și uite așa o mică postare.
Vreau să vă spun despre cum o fată nu este în stare să refuze un băiat. Adică e mult prea delicată să poată da un refuz clar.
Știți care-i partea frumoasă?! Este că ELE, dânsele, așteaptă din partea băieților să-și refuze pretendentele. Să lămuresc: este vorba despre un cuplu.
Bineînțeles că Alina, când primește o invitație la o cafea, niciodată nu spune: ”Nu ies la o cafea, am prieten”, mereu va spune: ”nu pot acum, am treabă”, ”sunt obosită”, ”ohh m-ai prins într-un moment prost, nu pot ieși acum”, ”am de învățat” sau orice altă scuză prostă. DAR, mereu are pretenția ca Alin să refuze fata direct, să îi spună fetei verde în față: ”am prietenă”.
Cam asta e logica femeii, să ceară și să nu dea la rândul ei măcar acel lucru care-l cere. Serios, câte fete nu fac asta?! De aici putem deriva în discuția că: femeia nu e niciodată mulțumită, chiar am o mică povestioară pe tema asta. În următorul post.
Revenind, imaginați-vă următoarea ipostază: cei doi sunt împreună, au încredere unul în altul, chiar nu se înșeală, ambii pot ieși la cafele cu alte persoane. Frumos?!?!
De ce să te complici atât de mult prin alte prostii???
De Ce Frate?!?!
P.S.: Replica fetelor folosită mai des decât lipstickul: ”Poate, nu știu, vedem, vorbim”.
Mihai Alexandru - Da mi o bere